Răul este înfrânt întotdeauna și nu poate dăinui. Aceasta este lecția pe care ne-o oferă, pe de o parte, Învierea lui Iisus și toată credința pe care ne-a oferit-o prin jertfa sa.
Dar ne-o arată și istoria omenii, care de mii de ani înseamnă, de fapt, o continuă bătălie între bine și rău. De fiecare dată, întunericul este înfrânt, iar lumina vine să încălzească sufletele și să dea o nouă speranță de mai bine.
Mă gândesc adeseori la această dualitate lumină-întuneric, la acest conflict de peste secole. Anul acesta poate mai mult decât oricând, având în vedere contextul intern și internațional atât de complicat cum nu a fost de multă vreme.
În România, alegerea este mai importantă ca oricând: putem rămâne în lumină, chiar dacă acum nu este atât de strălucitoare pe cât ne-am dori, sau riscăm să ne întoarcem în întuneric.
Deși, la prima vedere, este simplu, în realitate opțiunea este complicată de faptul că unii dintre cavalerii întunericului se ascund după o lumină artificială, pentru a păcăli pe cei care au obosit și pe cei care nu mai cred la fel de tare.
Dar întunericul se vede dinspre ei, căci nu-și pot ascunde natura malefică chiar dacă s-au arătat zilele acestea pe la biserici, cu icoane în mână. Ipocrizie și fățărnicie, nimic mai mult.
Și la nivel mondial trecem prin cumpene. A dispărut o călăuză a lumii, Papa Francisc, un pontif luminat, care a luptat în cei 12 ani să modernizeze Biserica Catolică și, prin extensie, întregul creștinism.
Deschiderea lui către toți oamenii, indiferent de opțiunile lor de viață, ar trebui să fie o pildă pentru noi toți. Iubirea de aproape există, iar Papa Francisc ne-a demonstrat că există chiar și acolo unde puterea ar putea să te orbească.
Dacă rămâi cu picioarele pe pământ, dacă nu-ți uiți originile, dacă stai în lumină, binele învinge și rămâne natura ta principală.
Răul va fi înfrânt. De altfel, această convingere, această credință mă face să continui să lupt și să rămân în lumină.
Desigur, întunericul lasă multe victime în urma sa. Și aici cred că este cea mai mare responsabilitate a noastră, a oamenilor, în general. Să-i condamnăm pe cei aflați în slujba întunericului, mai ales că sunt la vedere, nu se ascund, se laudă cu ura lor. Și să-i sprijinim pe cei căzuți, chiar dacă și noi am obosit, chiar dacă și nouă ni se pare că nu mai rezistăm.
Daunele unui război sunt limitate prin apărarea față de arme, dar și prin compasiunea pe care o arătăm celorlalți, celor vulnerabili și care au nevoie de noi.
Ați făcut cu toții bine de mai multe ori în viața voastră. Nu-i așa că vă încarcă de o energie bună? Nu-i așa că binele făcut altora vă face și vouă bine?
Rămâneți în lumină. Nu vă lăsați pradă întunericului, chiar dacă vă ademenește cu vorbe dulci și promisiuni deșarte.
Hristos a înviat!
