Program politic Parlament

Alexandru Paul Dimitriu

 

Bun simț, empatie și profesionalism

în Parlamentul României

CUPRINS

Introducere

Obiectivul nr. 1 – Profesionalizare și responsabilitate în activitatea de legiferare

1.1. Activitatea în comisiile parlamentare permanente.

1.2. Consultarea grupului parlamentar USR PLUS.

1.3. Opinii experți domenii de resort.

1.4. Construirea unei susțineri cât mai largi în favoarea proiectului de lege

1.5. Respectarea cu strictețe a normele de tehnică legislativă

Obiectivul nr. 2 – Transparență și parteneriat cu cetățenii în procesul de legiferare

2.1. Puterea cuvântului – întrebări, interpelări, informarea deputaților, petiții și declarații politice

2.2. Consultarea cetățenilor și a mediului de afaceri.

2.3. Consultare corpurilor profesionale și a asociațiilor profesionale, acolo unde este cazul

2.4. Discuții și audiențe cu cetățenii din circumscripția Bucureștiului

Obiectivul nr. 3 – Modificarea legislației în punctele în care s-a dovedit că nu este funcțională și aduce deservicii destinatarilor ei.

3.1. Reformarea Curții Constituționale

3.2. Reformarea instituției Avocatului Poporului

3.3. Reforma legilor Justiției

3.4. Reforma legislației penale – eliminarea camerei prealabile

3.5. Modificarea Codului de procedură civilă    

3.6. Modificarea legislației societăților și unificarea ei într-un singur act normativ

3.7. Modificarea legii insolvenței

3.8. Modificarea Legii contenciosului administrativ

3.9. Modificarea Legii privind liberul acces la informațiile de interes public

3.10. Lege privind transformarea terenului neesențial al Parlamentului în parc deschis publicului larg

În loc de concluzii, impactul propus la finalul celor 4 ani de mandat

 

Introducere

 

Activitatea de parlamentar este una căzută în derizoriu din cauza modului în care vechea clasă politică a înțeles să exercite această demnitate, deși este una de maximă importanță și responsabilitate. Regulile ce ghidează administrare centrală și locală sunt făcute de Parlament, fiind astfel evidentă importanța puterii legiuitoare.

Procesul legislativ este unul complicat, însă arhitectura constituțională în această privință oferă garanția unui proces legislativ consistent și responsabil, condiția fiind ca deputații și senatorii să fie responsabili, profesioniști și oameni de bun simț.

Demnitatea de senator sau deputat presupune o muncă continuă și acumularea de informații în mod constant, menite a ajuta în cadrul procedurilor de redactare și votare a proiectelor de lege.

Prin programul meu politic pentru demnitatea de parlamentar îmi propun să inițiez o serie de proiecte legislative prin intermediul cărora să remediez inadvertențele pe care le-am întâlnit în cei 14 ani de aplicare a legii în cadrul activității de avocat.

Totodată o parte extrem de importantă a activității de parlamentar este cea destinată discuțiilor cu cetățenii din București, ascultarea problemelor, identificarea soluțiilor și, în final, demararea procedurilor de inițiativă legislativă prin intermediul cărora problemele semnalate să poată fi rezolvate.

Obiectivele pe care mi le propun pot fi împărțite în mai multe categorii. Pe de o parte este vorba despre obiectivele ce țin de modificarea legislației, iar pe de altă parte obiectivele ce țin de modalitatea în care este folosit procesul legislativ de către parlamentari, respectiv despre relația cu cetățenii în al căror serviciu suntem. Ele pot fi subsumate în trei obiective:

    1. Profesionalizare și responsabilitate în activitatea de legiferare;
    2. Transparență și parteneriat cu cetățenii în procesul de legiferare
    3. Modificarea legislației în punctele în care s-a dovedit că nu este funcțională și aduce deservicii destinatarilor ei.

 

Obiectivul nr. 1 – Profesionalizarea și responsabilitate
în activitatea de legiferare

 

1.1. Activitatea în comisiile parlamentare permanente. În majoritatea cazurilor, comisiile parlamentare sunt populate de deputați și senatori care nu au expertiza necesară în a emite opinii și a face amendamente în cunoștință de cauză în legătură cu domeniul de activitate al comisiilor în care activează. Această situație a făcut din comisii foruri de discuții politicianiste ce nu oferă plus-valoarea necesară procesului legislativ. Pentru a-mi putea aduce aportul și experiența acumulată în activitatea profesională, îmi doresc să activez în următoarele comisii permanente:

a)Comisia juridică, de disciplină și imunități” pentru a putea să îmi folosesc experiența profesională și cea academică, specifice domeniul juridic întrucât în această comisie sunt discutate probleme ce țin de:

– constituționalitatea proiectelor de legi și a propunerilor legislative;

– reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravențional, procedură civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească;

– alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic;

– probleme de disciplină parlamentară, incompatibilități şi imunități.

b) Totodată consider că pot avea un impact pozitiv pentru activitatea parlamentară în ansamblul ei, prin activarea în cadrul „Comisiei pentru regulament”, care are următoarele atribuții:

– interpretarea regulamentului, monitorizarea şi analiza intervențiilor referitoare la procedură formulate în plenul Camerei Deputaților şi elaborarea propunerilor de amendare a regulamentului la începutul sesiunilor ordinare, când este cazul;

– evidenţa şi regularitatea cutumelor parlamentare;

– studierea şi informarea operativă a Camerei şi a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunări parlamentare paneuropene;

– elaborarea şi prezentarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor a propunerilor de modificare şi completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor;

– analizarea sesizărilor trimise de Cameră, de Biroul permanent sau de preşedintele Camerei cu privire la procedurile şi prevederile regulamentului şi prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaţilor;

– avizarea regulamentelor comisiilor permanente. pentru politică economică, reformă şi privatizare

c) O altă comisie în cadrul căreia îmi doresc să activez este „Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii”. Abuzurile întâlnite în cei 14 ani de exercitare a profesiei de avocat m-au determinat să intru în politică, animat de dorința de a le opri, acolo unde le întâlnesc. Activitatea din cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții îmi va permite să:

– examinez petițiile primite și să cercetez abuzurile semnalate prin aceste petiții;

– efectuarea unor anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera Deputaților dispune în acest sens ca urmare a prezentării, potrivit regulamentuui, a unei cereri în faţa plenului Camerei Deputaţilor.

 

1.2. Consultarea grupului parlamentar USR PLUS.

Odată identificată nevoia din discuțiile cu cetățenii și mediul de afaceri, este extrem de important ca viitorul proiect de lege să fie unul în acord cu programul politic al USR PLUS. Totodată, importanța unei modificări legislative sau a edictării unei noi reglementări impune o analiză atentă, motiv pentru care consider că este vitală discutarea în cadrul grupului parlamentar a propunerii legislative.

 

1.3. Opinii experți domenii de resort.

Resursa principală în orice domeniu de reglementare este specialistul, acea persoană care lucrează în domeniul respectiv, cunoaște nevoile și problemele de care se lovește și, implicit, știe aspectele ce necesită remediere.

1.4. Construirea unei susțineri cât mai largi în favoarea proiectului de lege

Rămânând ancorat în realitățile și structura politică a Parlamentului, voi căuta susținerea necesară, în funcție de tipul legi – ordinară sau organică -, astfel încât la finalul procedurilor legislative proiectul de lege să fie votat. Negocierile vor fi unele transparente, menite a scoate în evidență avantajele sociale și economice pe care le va genera modificarea legislativă ce face obiectul proiectului de lege promovat.

 

1.5. Respectarea cu strictețe a normele de tehnică legislativă

Un element extrem de important al proiectului de lege este reprezentat de expunerea de motive care va conține:

a) motivul emiterii actului normativ – cerințele care reclamă intervenția normativă, cu referire specială la insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare; principiile de bază și finalitatea reglementărilor propuse, cu evidențierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a căror implementare este elaborat respectivul proiect.

b) impactul socioeconomic – efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social și asupra mediului înconjurător, inclusiv evaluarea costurilor și beneficiilor;

c) impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri – acolo unde este cazul vor fi întocmite studii de impact;

d) impactul asupra sistemului juridic – implicațiile pe care noua reglementare le are asupra legislației în vigoare și compatibilitatea cu reglementările UE și CEDO.

e) consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizațiile și specialiștii consultați, esența recomandărilor primite;

f) activitățile de informare publică privind elaborarea și implementarea proiectului de act normativ;

g) măsurile de implementare – modificările instituționale și funcționale la nivelul administrației publice centrale și locale.

Deși expunerile de motive ar trebui să fie piatra de temelie a oricărui proiect de lege, prin enunțarea tehnică și în detaliu a beneficiilor pe care și le propune inițiatorul, expunerile de motive în mare lor majoritate s-au transformat în declarații politice ale parlamentarilor ce și-au format un reflex politicianist de a puncta electoral prin proiectele de lege inițiate, fără însă a ști sau a încerca să determine impactul economic și social al acestora sau, o eventuală compatibilitate a proiectului de lege cu normele de la nivelul Uniunii Europene sau cele ale CEDO. Această practică trebuie să înceteze, iar pentru asta parlamentarii trebuie să fie oameni competenți care să respecte rigorile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

 

 

Obiectivul nr. 2 – Transparență și parteneriat cu cetățenii în procesul de legiferare

 

2.1. Puterea cuvântului – întrebări, interpelări, informarea deputaților, petiții și declarații politice

În calitate de parlamentar voi avea o activitate continuă de supraveghere a activității Guvernului, miniștrilor ori altor conducători ai organelor administrației publice și voi folosi instituția întrebării, prevăzută în regulament, pentru a obține răspunsuri legate de problemele sesizate.

Totodată voi folosi mecanismul interpelării, care constă într-o cerere adresată Guvernului, prin care se solicită explicații asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activități sale interne sau externe.

Declarațiile politice vor reprezenta instrumentul prin intermediul căruia voi semnala public problemele ce apar în activitatea parlamentară, cu scopul de a aduce la cunoștința publicului aspectele de interes pentru cetățean.

 

 

 

2.2. Consultarea cetățenilor și a mediului de afaceri.

O dată la patru ani, Bucureștenii sunt chemați să aleagă pe cei care îi vor reprezenta în Parlament, forul legislativ al țării. Contactul cu cetățeanul odată la 4 ani nu este suficient pentru ca activitatea din parlament să fie una menită a rezolva problemele celor pe care îi vom reprezenta. Nevoile cetățenilor și a mediului economic trebuie să fie punctele de plecare  pentru inițiativele legislative.

Pentru ca acest lucru să se întâmple în mod real, eu îmi propun ca în centrul preocupărilor mele să fie nevoia cetățeanului, și voi reuși să fac acest lucru prin programul de consultări și audiențe la cabinetul parlamentar din București.

 

2.3. Consultare corpurilor profesionale și a asociațiilor profesionale, acolo unde este cazul

În anumite domenii de reglementare, corpurile profesionale trebuie să joace un rol important deoarece impactul major al viitoarelor norme va fi resimțit de cei care lucrează domeniile respective. Profesorii trebuie să fie consultați pentru proiectele de lege ce vizează legislația învățământului, medicii, asistenții medicali, asociațiile de pacienți trebuie să fie consultate pentru proiectele de lege ce vizează legislația sănătății, după cum CSM, asociațiile de magistrați, Uniunea Barourilor din România dar și Corpul executorilor judecătorești trebuie să fie consultați în privința proiectelor de lege care vizează modificări ale legilor justiției (Cod civil, Cod penal, Cod de procedură civilă, Cod de procedură penală, etc.)

 

2.4. Discuții și audiențe cu cetățenii din circumscripția Bucureștiului

Activitatea parlamentară trebuie să aibă în centrul preocupărilor sale cetățeanul și nevoile acestuia, pentru a-i crea un cadru legislative menit a genera un mediu de viață sănătos și demn în care să se poată dezvolta atât la nivel personal și familial, cât și la nivel profesional. Pentru că parlamentarul este chemat să fie în serviciul public această demnitate nu poate exista în lipsa cetățeanului iar actualul dezinteres al aleșilor în a asculta cetățeanul trebuie să fie înlocuit printr-un mod de lucru în care cetățeanul își va putea pune amprenta în mod direct asupra proiectelor legislative, în calitatea sa de destinatar și beneficiar real al legii.

În acest scop voi asigura în cadrul biroului parlamentar două zile pe săptămână pentru audiențe cu cetățenii Bucureștiului. Audiențele vor putea fi programate fizic, față în față, sau online prin mijloace video de comunicare la distanță.

Totodată voi crea o platformă online, integrată în site-ul alexandru-dimitriu.ro care să centralizeze problemele și nevoile cetățenilor care să reprezinte ulterior puncte de plecare pentru proiectele legislative.

Va fi publicat și respectat în mod real un program de consultări regulate pe teren cu locuitorii Bucureștiului;

 

 

Obiectivul nr. 3 – Modificarea legislației în punctele în care s-a dovedit că nu este funcțională și aduce deservicii destinatarilor ei.

 

3.1. Reformarea Curții Constituționale

Această problematică m-a preocupat serios începând cu anul 2018. Prezentarea propunerii de modificare a Constituției în această privință este una detaliată întrucât modificarea textelor constituționale trebuie să fie analizată cu multă atenție și în profunzime. De aceea voi indica în cele ce urmează obiectivele, identificarea problemelor pe care le generează actuala reglementare și soluțiile

  1. Obiective

Ridicarea gradului de independență al judecătorilor Curții Constituționale și posibilitatea accederii în această funcție exclusiv a persoanelor care ating un standard înalt profesional în domeniul juridic.

Crearea unui mecanism în vederea sesizării mult mai facile a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea Ordonanțelor de Guvern.

Limitarea efectelor în timp a actelor normative contrare Constituției.

 

 

  1. Identificare punctuală a problemelor

(i) Modalitatea de numire a judecătorilor / redefinirea arhitecturii Curții Constituționale;

(ii) Imposibilitatea verificarea constituționalității Ordonanțelor Guvernului, fie că sunt simple sau de urgență, anterior intrării în vigoare;

(iii) Doar Avocatul Poporului poate sesiza curtea în vederea verificării constituționalității unei Ordonanțe (fără a exista pe rolul instanțelor un litigiu în care să se poată pune această problemă);

(iv) Ordonanțele își produc efectele chiar dacă ulterior intrării în vigoare sunt declarate neconstituționale

(v) Aplicarea în timp a actelor normative declarate neconstituționale pune serioase probleme în practică, fiind necesară evitarea conflictelor juridice între ÎCCJ și Curtea Constituțională

  1. Soluții

(i).1. Modalitatea de numire a judecătorilor – art. 143 din Constituție

În vederea profesionalizării Curții Constituționale este necesar ca judecătorii Curții Constituționale să dețină o experiență bogată în aplicarea dreptului. Aceasta este rațiunea pentru care este preferabilă accederea în această funcție, cu precădere, a judecătorilor de drept comun. Alături de această categorie de persoane trebuie adăugate și cadrele didactice care au urcat în ierarhia academică până la statutul de coordonator de doctorat.

În vederea asigurării unui grad ridicat de imparțialitate a judecătorilor Curții Constituționale care se pronunță inclusiv asupra unor conflicte de natură constituțională cu pronunțate accente politice, este necesară fixarea unor criterii menite a elimina pe cât posibil partizanatul judecătorilor cu anumite partide politice.

Actuala reglementare:

Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior

 

Propunere de modificare:

(1) Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă experiență de judecător la ÎCCJ sau la Curțile de Apel de cel puțin 8 ani sau o vechime de cel puțin 18 ani în învățământul juridic superior și să fie coordonator de doctorat;

(2) Anterior desemnării ca judecător al Curții Constituționale persoana nu trebuie să fi făcut parte dintr-un partid politic în ultimii 5 ani, respectiv să fi fost deputat sau senator în ultimii 5 ani.

 

(i).2. Redefinirea arhitecturii Curții Constituționale;

O variantă ar fi ca Înalta Curte să preia atribuțiile Curții Constituționale. Această variantă presupune regândirea în integralitate a Legii nr. 47/1992 și o modificare mai consistentă a Constituției.

Propunerile pentru punctele (ii), (iii) și (iv) sunt următoarele

(ii) Imposibilitatea verificarea constituționalității Ordonanțelor Guvernului, fie că sunt simple sau de urgență, anterior intrării în vigoare;

(iii) Doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea în vederea verificării constituționalității unei Ordonanțe (fără a exista pe rolul instanțelor un litigiu în care să se poată pune această problemă)

(iv) Ordonanțele își produc efectele chiar dacă ulterior intrării în vigoare sunt declarate neconstituționale

În privința ordonanțelor este necesară reglementarea unei proceduri speciale ce ar urma să permită sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a acestor categorii de acte normative și de către alte subiecte de sezină.

Specificul Ordonanțelor este acelea de a intra în vigoare rapid întrucât scopul declarat al acestor acte normative este de a rezolva cu rapiditate anumite probleme. Plecând de la această premisă, nu trebuie anihilată această caracteristică a Ordonanțelor de Guvern, motiv pentru care controlul de constituționalitate anterior intrării în vigoare a unei ordonanțe nu este de luat în calcul.

Propunere de completare art. 146 din Constituție cu o nouă literă prin care va fi permisă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate împotriva unei Ordonanțe de guvern:

Pentru că OUG intră în vigoare indiferent dacă este atacată potrivit procedurii propuse de la art. 146 lit. b)1 din Constituție, pentru ipoteza în care Curtea va constata neconstituționalitatea Ordonanței va fi necesară reglementarea unei excepții de la regula potrivit căreia efectele Deciziei CCR se produc doar pentru viitor. În aceste condiții propunerea este de a se introduce un nou alineat la art. 147 – alin. (21) cu următorul conținut:

Declararea neconstituționalității unei ordonanțe, în tot sau în parte, urmare a sesizării Curții Constituționale potrivit procedurii reglementate la art. 146 lit. b1 din Constituție are efecte retroactive

Prin intermediul acestor modificări posibilitatea de a emite ordonanțe în regim de urgență nu este anihilat și, totodată, este reglementată o procedură prin care este evitată folosirea abuzivă a acestei categorii de acte normative, prin desființarea cu efecte retroactive a efectelor produse în ipoteza în care Curtea Constituțională, în cadrul procedurii reglementate de art. 146 lit. b1), constată neconstituționalitatea acestui act normativ. În acest fel ordonanțe de amnistie, grațiere, modificare a Codului penal,  care să permită temporar primarilor înscrierea într-un alt partid politic etc. nu își vor mai produce efectele dacă ulterior momentului adoptării sunt declarate neconstituționale, în cadrul procedurii reglementate de art. 146 lit. b1).

În vederea rezolvării acestei probleme este necesară inclusiv modificare prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție:

Actuala reglementare

(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Propunere de modificare

Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și, exceptând ipoteza reglementată la alin. (21) au putere numai pentru viitor.

 

(v) Aplicarea în timp a actelor normative declarate neconstituționale pune serioase probleme în practică fiind necesară evitarea conflictelor juridice între ÎCCJ și Curtea Constituțională

Un exemplu în acest sens este Hotărârea Curții Constituționale nr. 369/2017, prin care a fost declarată neconstituțională prevederea care limita exercitarea recursului pentru cauzele civile care aveau o valoare mai mică de 500.000 lei. Odată cu pronunțarea acestei hotărâri, indiferent de cuantumul pretențiilor ce fac obiectul unei acțiuni, părțile pot ataca hotărârile pronunțate în apel cu recurs. Problema care se pune este legată de efectele pe care le produce această hotărâre a Curții Constituționale față de litigiile aflate pe rol la momentul pronunțării Curții Constituționale, respectiv pentru hotărârile pentru care termenul de exercitare a recursului nu a expirat.

Această hotărâre a generat serioase probleme de aplicare întrucât Curtea Constituțională a reținut în considerentele sale faptul că efectele deciziei sunt valabile tuturor hotărârilor judecătorești ce au fost pronunțare ulterior momentului publicării în Monitorul Oficial a hotărârii CCR. Cele reținute de CCR vin însă în contradicție cu prevederile  art. 27 NCPC care stabilesc extrem de clar faptul că „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.

În rezolvarea acestei probleme a intervenit ÎCCJ prin HP nr. 369/2017 care, contrazicând decizia CCR nr. 369/2017, a stabilit că Hotărârea CCR va produce efecte doar în privința litigiilor demarate ulterior momentului publicării în Monitorul Oficial a acesteia.

Această „dispută” juridică între ÎCCJ și Curtea Constituțională trebuie evitată printr-o reglementări clare și echitabile.

În vederea rezolvării acestei probleme este necesară modificare prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă:

Actuala reglementare

Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul

Propunere de modificare

Cu excepția modificărilor survenite urmare hotărârilor Curții Constituționale, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul

Pentru identitate de rațiune este necesară modificarea alin. (1) art. 25 din Codul de procedură civilă:

Actuala reglementare

Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi

Propunere de modificare

Cu excepția modificărilor survenite urmare hotărârilor Curții Constituționale, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi

 

3.2. Reformarea instituției Avocatului Poporului

De la înființarea acestei instituții, Avocatul Poporului nu a avut nicio activitate concretă în beneficiul cetățeanului. Mai mult, în ultimii ani în fruntea instituției Avocatului Poporului au fost numite persoane care s-au limitat la acțiuni politice și politicianiste. Este timpul să redăm această instituție cetățenilor și nevoilor acestora.

Pentru a atinge acest deziderat propun două variante:

a) Alegerea directă de către cetățeni a persoanei care va ocupa funcția de Avocat al Poporului, pentru un mandat de 5 ani.

b) O altă propunere vizează introducerea la nivel constituțional a desemnării Avocatului Poporului ca urmare a colaborării între cele două instituții reprezentative la nivel național, Președintele și Parlamentul. Astfel, propunerea pentru funcția de Avocat al Poporului va fi realizată de către Președintele României, supusă spre avizarea unei comisii de specialiștii instituită de către Consiliul Superior al Magistraturii și, în final, aprobată de către Parlament.

 

3.3. Reforma legilor Justiției

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor trebuie modificate astfel încât sistemul judiciar să funcționeze fără hibe și sincope.

Este necesară o redefinire a modului în care o persoană poate deveni magistrat și consider că este necesară stabilirea unei experiențe prealabile minime în profesii juridice (avocat, notar, executor judecătoresc, practician în insolvență), astfel încât, oadată ajunsă magistrat, persoana în cauză să fi avut deja un contact consistent cu sistemul judiciar.

Nu în ultimul rând, modificările aduse celor două acte normative de către PSD trebuie abrogate, astfel încât mecanismele de subjugare și control ale justiției să fie lipsite de efecte.

Totodată este necesară modificarea legislației astfel încât să fie posibilă crearea unor mecanisme aflate la îndemâna CSM de formare profesională continuă a judecătorilor și procurorilor. Foarte des întâlnesc în instanță judecători sau procurori care nu stăpânesc anumite arii de expertiză. În special este vorba despre magistrații din domeniul penal care, atunci când se întâlnesc cu dosare în care este îmbinat dreptul penal cu cel comercial sau cel fiscal, au reale probleme în a decela și disemina informațiile ce le sunt necesare în vederea soluționării echitabile și cu respectarea principiilor fundamentale ale cetățenilor – infracțiuni specifice procedurii insolvenței, infracțiuni specifice dreptului societar, infracțiuni specifice dreptului financiar și fiscal, iar lista poate continua.

Bineînțeles toate aceste modificări se vor realiza cu largul concurs al CSM, al asociațiilor profesionale de magistrați și cu aportul Uniunii Barourilor din România.

 

 

 

3.4. Reforma legislației penale – eliminarea camerei prealabile

Procesul penal, odată început în fața instanțelor de judecată trebuie să fie unul rapid dar, bineînțeles cu asigurarea tuturor garanțiilor specifice dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare. În acest spirit a fost creată instituția Camerei preliminare astfel încât problemele de procedură să fie soluționate rapid și înaintea judecății pe fond a litigiului. Deși Codul de procedură penală impune un termen de maxim 6o de zile în care procedurile specifice camerei preliminarii ar trebui să se finalizeze, regula este o durată de cel puți 6 lui cu situații ce pot ajunge chiar a doi ani.

Astfel dezideratul construirii unei instituții menite a fluidiza judecata în materie penală s-a transformat într-un mecanism de temporizare a judecății.

 

3.5. Modificarea Codului de procedură civilă

Codul de procedură civilă reprezintă legea în baza căreia sunt soluționate toate cauzele civile, comerciale, fiscale, muncă și asigurări sociale, contencios administrativ, electorale etc. Totodată acest Cod conține normele în baza cărora hotărârile judecătorești sunt puse în executare.

Este necesară intervenția legislativă în privința mai multor instituții procesual-civile care conduc la temporizarea judecății. Un prim exemplu este legat de administrarea probei cu expertiza care, din păcate, conduce la amânarea cauzelor cu ani de zile pentru că expertizele nu sunt întocmite prompt și profesionist.

Și în materie de executare silită este necesară modificarea legislației astfel încât să fie posibilă asigurarea unui echilibru între drepturile și obligațiile executorilor judecătorești. Abuzurile comise de aceștia nu sunt puține și, din păcate, greșelile comise în activitatea pe care o desfășoară nu sunt penalizate ci, din potrivă, tot creditorul rămâne cel păgubit.

 

3.6. Modificarea legislației societăților și unificarea ei într-un singur act normativ

Legea 31/1990 care reglementează regimul juridic al societăților comerciale este un act normativ învechit, care nu mai corespunde nevoilor mediului de afaceri. În egală măsură Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului este învechită și modificată implicit prin OUG 116/2009. Relevant pentru dezinteresul manifestat în privința acestei materii este textul art. 12 din OUG 116/2009 care stabilește că „în termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, Guvernul va adopta, la propunerea Ministerului Justiției, proiectul de lege privind înființarea, organizarea și funcționarea profesiei de registrator comercial”. Suntem deja în întârziere cu peste 10 ani.

Totodată este important de menționat că mecanismele judiciare puse la îndemâna acționarilor și a asociaților sunt neadaptate nevoilor contemporane. Certurile dintre asociați, acționari și organele de conducere sunt cel mai adesea provocate de lacunele legislative sau de prevederile contradictorii. Astfel legislația din materia dreptului societar este una care blochează dezvoltarea economică.

 

3.7. Modificarea legii insolvenței

Legislația insolvenței este poate legea care poate da naștere celor mai multe abuzuri prin faptul că forța deciziilor în cursul unei proceduri de insolvență este lăsată exclusiv în mâinile practicienilor în insolvență care sunt „mânuiți” de creditori. În acest fel scopul declarat al procedurii insolvenței, acela de a acoperi datoriile și de a acorda șansa debitorului de a se salva printr-un plan de reorganizare, rămâne unul imposibil de atins.

În acest moment Legea 85/2014 a ajuns să fie un instrument al abuzului, fie al creditorilor, fie al debitorului. Toate aceste abuzuri întâlnite în practică au un numitor comun – administratorul judiciar/lichidatorul. Există iun număr consistent de persoane care au calitatea de practician în insolvență și care aplică legea după cum le dictează interesul personal, călcând în picioare drepturile participanților la procedura insolvenței. Este necesară crearea unui mecanism mai aspru de sancționare a administratorului judiciar/lichidatorului care greșește sau, în mod intenționat, nesocotește drepturile participanților la procedura insolvenței.

Constituirea unui fond de garantare a creditelor destinat societăților aflate în insolvență.

Necesitate – Instituțiile bancare nu creditează societățile aflate în insolvență. Sunt situații în care societățile nu se pot salva deși activitatea pe care o întreprind devine rentabilă, după implementarea planului de reorganizare, întrucât nu pot să obțină finanțare.

Efecte – Prin implementarea acestei propuneri, sistemul bancar se va obișnui cu astfel de activități de creditare și, în câțiva ani, observând că și acest business poate să fie rentabil, vor fi mai îndrăznețe în a credita, chiar fără garanție statală, societățile aflate în insolvență. Majoritatea afacerilor ce ar urma să beneficieze de pe urma acestui fond sunt cu capital românesc. Este practic vorba despre acordarea unui ajutor pentru societățile care au potențial, sunt viabile, însă „nebancabile”.

Exemplu din practică – am în acest moment în administrare, ca avocat, o procedură de insolvență ce are nevoie acută de creditare. Profiturile operaționale sunt de invidiat, societatea a acumulat în cei 2 ani de când s-a aprobat planul de reorganizare peste 2 milioane de euro cash. Mai are un an până când expiră planul de reorganizare și trebuie să achite la finalul acestei perioade 5 milioane de euro conform planului de reorganizare. Practic, peste un an îi vor lipsi în jur de 2 milioane de euro pentru a închide procedura insolvenței cu succes. Am inițiat discuții cu mai multe bănci care au spus că regulile interne le interzic să crediteze societățile aflate în insolvență. Au recunoscut însă că datele financiare sunt de invidiat și că în condiții normale nu ar ezita să acorde credit. În lipsa celor 2 milioane societatea va intra în faliment, angajații dați afară și acționarii își vor pierde investiția. Toate pentru că nu există încredere în societățile aflate în insolvență. Nu este vorba despre un caz singular.

 

3.8. Modificarea Legii contenciosului administrativ

Legea contenciosului administrativ este norma cea mai importantă în lupta cu abuzul de putere al administrațiilor publice centrale și locale. Actele administrative și cele fiscale pot fi atacate în temeiul acestui act normativ.

În acest moment procedura de judecată este una greoaie și foarte des, mai ales în materie fiscală, litigiile se judecă cu mari întârzieri ceea ce face ca adesea agenți economici să intre în faliment în urma unor executori silite în materie fiscală ce se dovedesc ulterior a fi fost ilegale. Prin urmare intervenția legislativă în materia contenciosului administrativ trebuie să fie una în sensul impunerii unei celerități accentuate a procedurilor de judecată.

Nu în ultimul rând, procedura de judecată menită a sancționa abuzurile și vătămările produse de Guvern prin emiterea unor Ordonanțe de Urgență este restrictivă și imposibil de pus în practică. Practic, atacarea Ordonanțelor de Urgență în contencios administrativ este reglementată doar de formă.

Calea de atac ce se exercită împotriva unei hotărâri de primă instanță în materia contenciosului administrativ este recursul. Prin caracterul să restrictiv și limitativ, recursul nu permite instanțelor de control judiciar o reanalizare a fondului litigiului, ceea ce afectează posibilitatea părții care a pierdut procesul să beneficieze de o judecată echitabilă într-un dublu grad de jurisdicție. De aceea propun modificarea căii de atac din recurs în apel.

 

3.9. Modificarea Legii privind liberul acces la informațiile de interes public

Legea privind liberul acces la informațiile de interes public conține mecanisme greoaie de obligarea a autorității atunci când cererea unui petent este refuzată, direct sau indirect prin nefurnizarea niciunui răspuns. Se impune crearea unei proceduri suple și rapide prin intermediul căreia instanța de judecată ar urma să constate refuzul nejustificat al autorității.

Legea nr. 554/2001 permite atacarea în instanță a refuzului autorității de a pune la dispoziție informațiile de interes public, în fața Tribunalului, secția de contencios administrativ, iar hotărârea este supusă recursului. Pentru că suntem în materie de contencios administrativ, rezultă că soluționarea unei plângeri ce vizează refuzul de a pune la dispoziție informații de interes public durează în media 2 ani, pentru că până la soluționarea căii de atac, hotărârea instanței nu este executorie.

Pentru rezolvarea acestei probleme propun stabilirea unei alte proceduri de judecată, similară cu cea a ordonanței de plată, cu instituirea unor termene rapide de soluționare a cererii de către instanța de judecată, ce nu pot depăși 10 zile. În plus, hotărârea primei instanțe ar urma să fie executorie.

Pentru ca punerea în executare a hotărârii astfel obținute să se realizeze voluntar, propun introducerea unei sancțiuni complementare celei prin care autoritatea este obligată să pună la dispoziție informațiile de interes public, anume penalități de întârziere ce ar urma să fie achitate de conducătorul autorității publice aflate în culpă. Practic, pronunțând hotărârea, de constatare a refuzului nejustificat, instanța de judecată, prin hotărâre executorie, va acorda un termen de maxim 20 de zile în vederea conformării autorității publice, în caz contrar petentul fiind îndreptățit să solicite, pe fiecare zi de întârziere penalități.

În vederea responsabilizării funcționarilor publici însărcinați cu punerea la dispoziție a informațiilor de interes public, modificările Legii nr. 554/2001 vor viza inclusiv instituirea unui mecanism de sancționare pe cale administrativă și disciplinară a acestora atunci când sunt încălcate drepturile cetățenilor.

 

3.10. Lege privind transformarea terenului neesențial al Parlamentului în parc deschis publicului larg

Voi susține ideea USR de a oferi Bucureștiului, care are un grav deficit de spațiu verde, un nou loc de recreere, un nou parc. Anume curtea Palatului Parlamentului. Pentru a face acest lucru este necesară identificarea în concret a spațiilor verzi ce ar urma să fie folosite ca parc și, prin lege, darea în folosință a acestui spațiu către Primăria Generală, în vederea amenajării și întreținerii spațiului verde.

Acest transfer al dreptului de folosință către Primăria Generală trebuie să fie unul condiționat de existența unui proiect concret de amenajare a acestuia prin accesarea de fonduri europene.

 

 

În loc de concluzii, impactul propus la finalul celor 4 ani de mandat

Schimbarea unei mentalități în legătură cu modul în care se face politică, respectiv, în legătură cu modul în care este desfășurată activitatea parlamentarilor, este un proces de durată. Îmi propun ca activitatea mea de parlamentar USR PLUS să fie una care să scoată în evidență bunul simț, empatia și profesionalismul.

Bunul simț ar trebui să fie o trăsătură de caracter de bază a politicianului pentru că numai în acest mod este posibilă interacțiunea cu cetățeanul, în serviciul căruia suntem și astfel poți afla și înțelege nevoile specifice pe care acesta le are.

Empatia la rândul ei este pentru politician o obligație. Fiecare secundă din viața în serviciul public trebuie dedicată cetățenilor și nevoilor lor. Doar în acest mod nevoile dorințele și aspirațiile românilor pot fi transformate în programe politice și în politici publice.

Iar în final, prin profesionalism, putem implementa politicile publice astfel încât impactul să fie unul benefic pentru cetățean.

Îmi propun la nivel de comunicare ca tonul folosit de mine în cadrul dezbaterilor din parlament sau din emisiunile politice va fi unul civilizat, dar ferm, indiferent de calitatea discursului interlocutorului. Trebuie să ne delimităm de vechiul discurs politic, grobian și jignitor și să apelăm la argumente, astfel încât nivelul discuției să fie unul productiv. Dacă la alegerile locale ne-am propus să schimbăm stradă cu stradă România, în Parlament trebuie să ne propunem să schimbăm vot cu vot, discuție cu discuție și dezbatere cu dezbate modul în care se face politică în România. Doar în acest mod putem progresa și să facem din puterea legislativă un adevărat gardian al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

 

Alexandru Paul Dimitriu

13.09.2020

 

Bun simț, empatie și profesionalism

în Parlamentul României